Cazul MAILAT şi fenomenul TOM & JERRY

Am să pun astăzi sub lupă Tom şi Jerry, desenul animat născut în State, care a înconjurat planeta şi care a fascinat atâtea generaţii! Popularitatea lor a concurat puternic fără îndoială atâtea glorii cinematografice. Fanii lor au între câteva luni şi o sută de ani şi sunt distribuiţi dens şi proporţional pe toate continentele!
Probabil că în curând, savanţii englezi ne vor comunica dacă Michael Jackson a ajuns la stele mai mult sau mai puţin celebru decât Tom şi Jerry.

Brigite Bardot!  Ingenuă, strălucitoare, răpitoare! Câte generaţii au dormit cu poza ei sub pernă? Cât şi-au rupt părinţii noştri hainele la rând la casele de bilete pentru un film cu diva blondă?

Ce înseamnă pentru generaţiile de astăzi Brigite Bardot? O babă înconjurată de pisici şi de câini vagabonzi!

Cine a fost Rock Hudson? Gigantul, Frumosul Planetei, iubit deopotrivă şi de mame şi de fetiţe şi de bunici. Cum a rămas în istoria cinematografică? Ca un băiat bine care a făcut SIDA.

Ce inseamnă pentru adolescenţii de astăzi? Un tip cu freza demodată.

Să vorbim de frumosul Alain Delon? Sigur, pentru mine este un reper cât Turnul Eifel. Zorro, Laleaua Neagră, detectiv sau infractorm pirat, mafiot a fost fermecător. Un mare artist, un frumos cu o voce splendidă. Teribil în film, copleşitor cântând Natalie, îl voi iubi mereu. Dar pentru copii mei? Cine este Alain Delon? Evident, doar un alt tip cu freza demodată!

Şi atunci cine sunt Tom şi Jerry?

Cum cine? Eroii formidabili cu care am crescut şi eu şi copii mei şi care ne ţin şi astăzi ca şi atunci cu sufletul la gură. Nemaipomeniţii, inegalabilii…

Dar, simpatia tuturor se revarsă copleşitor şi unanim peste simpaticul Jerry. O haiducie latentă din sufletul nostru sau sensibilitatea noastră pentru cel mai mic şi mai oropsit ori sadismul lui faţă de Tom îl dau de departe ca cel mai popular şi mai iubit. Cu cât i-o coace mai tare lui Tom, cu atât este mai iubit şi mai aplaudat.

Tom? Veşnicul pierdant, detestat de toată lumea dar, la fel de notoriu, ţinut sub reflectoare de ciocanele în cap pe care le încasează de la drăcosul Jerry.

Eu, am dispute cu fetele mele pe freza actorilor şi rămân la Cary Grant , Garry Cooper, sir Roger Moore, Alain Delon şi Rock Hudson stârnindu-le uimiri şi replici de genul: Ce gusturi poţi să ai şi tu mamă?! Numai prăfuiţi şi roşi de molii!

Ei bine, nici aici nu mă potrivesc cu restul lumii! Din partea mea, toată simpatia se îndreaptă hotărât spre Tom. Pentru mine el este paznicul de drept al casei în timp ce micul cotropitor este intrusul, nepoftitul, micul ticălos care ascunde un mare malefic. Punctul meu de vedere raţional şi constant este esîmbrăţişat de toată lumea dacă Jerry are nesăbuinţa să coboare din televizor şi să intre în casele oamenilor. Atunci, toată lumea dă fuga la prăvălie să cumpere capcane, otrăvuri sofisticate şi balada s-a terminat. Goana după şoricel devine epopee iar Tom îşi reintră în drepturi ca salvator şi paznic al casei.

Ani de zile am fost arătaţi cu degetul de tot felul de comisari europeni pentru că romii, mă rog, Mădălin Voicu zice că nu există romi şi corect ar fi ţigani, în sfârşit, aceşti cetăţeni n-ar avea destule drepturi în România.

Ei bine, băieţii ăştia cu palate cu multe turnuleţe şi cu ghiulul cât nuca şi care se deplasează să-şi ia ajutorul social cu Mercedes ultimul tip, supăraţi că politicienii furaseră grosul şi nu prea mai aveau ce ciordi în ţărişoara asta strâmtă au plecat cu liota de puradei în Europa largă. Şi după toate nenorocile pe care le-au exportat cu ei, pentru că trebuia să iasă unul ca păduchele în frunte, s-a remarcat detaşat Mailat!

Cum ce legătură este între Tom şi Jerry şi Mailat?

Păi, după ce le-a intrat şoricelul în frigider, domnii europenii, fanii romilor (sau ţiganilor?- domnu’ Mădălin Voicu, cum a rămas?) nu s-au mulţumit să-şi ia o banală capcană de la mall. Au trecut la legi antirasiale şi echipe de tip Klu-Klux-Klan să patruleze pe străzi.

Morala: o fi simpatic Jerry dar, să stea dracului pe micul ecran că de Tom poate scapă dar, de foştii fani superficiali, nu!

Şi pentru voi, romii de la Roma, doar o frază: Căutaţi bine aurul prăduit de Traian din Dacia, priviţi-l cu emoţie ca pe un artefact istoric de mare valoare dar, să nu vă trecă prin cap să-l furaţi ca să-l aduceţi acasă, că poate ajungeţi iar în temniţele Romei după două mii de ani!