SĂ NU DEZAMĂGEŞTI FEMEILE!

Un comentariu al prietenului meu, Mesagerul, mi-a adus aminte de un banc de acum 30 de ani.

O tipă trage la hotel dar, din lipsă de locuri este cazată cu un domn în cameră. Recepţionerul o linişteşte că patul, deşi matrimonial, este despărţit pe lung de o scândură de 30 de centimetri care asigură intimitate.

Cei doi se întind în pat, sting lumina şi se perpelesc până dimineaţă, fără să treacă de “baricadă”.

Dimineaţă, tipul o invită cu eleganţă la micul dejun, apoi la un cinematograf la matineu.

Ieşind de la film, tipa îi smulge pălăria din cap şi o aruncă peste un gard înalt de doi metri. Din două mişcări, tipul se repede la gard să-şi recupereze pălăria. La care doamna apucându-l de poalele lodenului:

-Stai domnule, binişor! Adică azi-noapte n-ai fost în stare să sări o pârlită de scândură de 30 de centimetri şi acum vrei să sări un gard de doi metri?

45.292389 27.969120

---

 DoinaPopescu's Blog

Categoria:

DESPRE SEX ÎN GURA MARE

Etichete:

 beletristică, Brăila, Comisia ZÜRICH, CUVINTE POTRIVITE, Doina Popescu, poveştile mele, sex, umor, utile pentru sufletul tău, ZÂMBETE

CINE ŞI-A ÎNŞELAT NEVASTA, HAI SUS, HAI SUS, HAI SUS!

Prietena mea, o frumuseţe cu ochi verzi se angajează într-o bancă pe la începuturile anilor ‘90. Pe muncă îndârjită se menţine în bancă şi urcă în ierarhie copăcel-copăcel până la posturi cu greutate în centrală. După vreo zece ani de carieră, motanul, răsfăţatul casei, s-a văzut concurat. Cunoaşte un tip bine din presă, director de ştiri la un trust puternic şi în scurt timp se căsătoresc. Nuntă cu ştaif, invitaţi din high-life cât să umple vreo două reviste colorate. Suntem plasaţi la masa prietenilor buni şi de nădejde şi evident, ne cunoaştem toţi între noi, cu bune şi rele. Între mâncăruri alese şi băuturi pe care le-am ignorat discutăm ca fetele. La dreapta mea o nevastă înlăcrimată că-l prinsese pe domnul soţ în offsaid. La stânga, se plânge şi cealaltă nevastă că soţul ei, cam pierde sume mari de bani la poker şi mai calcă şi pe de lături. Eu le explic senină că n-am probleme de genul ăsta, soţul meu nici nu bea niciodată, nu-mi produce nici alte supărări şi fetele se uită cu jind la exemplarul meu de soţ model, unic şi nemaiîntâlnit. Pe la trei dimineaţa se schimbă ritmul muzicii şi după ce zice maestrul Gică Petrescu câteva, orchestra bagă un cântecel pe care îl cântam în copilărie prin tabere: Cine-i născut în ianuarie, hai sus, hai sus, hai sus! Ajunge şi la decembrie, apoi continuă cu cine şi-a înşelat nevasta, hai sus, hai sus, hai sus!


Din cei vreo 300 de nuntaşi, singurul care se ridică, fericit, cu paharul sus şi făcând bezele la toată nunta, cine credeţi? Soţul meu, exemplarul de soţ model unic şi nemaivăzut. Nu-mi aduc aminte să fi avut altă dată în viaţă o surpriză mai mare. Sute de întrebări veneau buluc peste mine năucindu-mă: Cum? De când? Cu cine? O cunosc? Accidental? Permanent? În hoteluri scumpe? Pe centură? De plăcere? Pe bani? E îndrăgostit de alta? Viciu ? Voi divorţa? Dar, copii? Mi se mişca linia orizontului, făcusem temperatură instantaneu, urechile îmi pulsau înroşite. Mă uitam la fericirea de pe chipul lui, la seninătatea din priviri şi nu puteam să cred iubitul meu soţ a ales o astfel de cale să mă anunţe că marea iubire a murit. Nefericirea mea era în crescendo, mireasa nu-şi putea crede ochilor, mama miresei, prietena noastră de suflet avea lacrimi în ochi iar nuntaşii aplaudau curajul perfect bărbătesc şi evident singular.

Orchestra continuă odiosul cântec Mă hotărăsc rapid. Decât să-i scot un ochi după şi să-l torturez cu întrebările, decât să mă umilesc cerşind răspunsuri mai bine-i bag şi eu jăratec sub fund! Iau paharul în mâini, îmi ascund disperarea şi mă ridic surâzând. Salut masa miresei şi apoi pe toată lumea. Sala aplaudă frenetic. Evident, sunt singura în balans şi orchestra, încântată de spectacolul savuros reia refrenul şi continuă lălăiala minute bune. Soţul meu, senin şi relaxat discută cu un nuntaş şi ridică paharul spre mine zâmbind fericit. Mă aşez . Aplauzele se potolesc şi soţul meu îmi dă un pupic. Cu dragoste! – Mă întreabă senin: auzi, da’ tu nu eşti născută la nouă luni? – Poftim? – Puteam să jur că eşti născută la nouă luni! – Bineînţeleds că sunt născută la nouă luni! -Şi atunci de ce te-ai ridicat în picioare? – Ca să fac unu’ la unu’, iubire! Preferai să-ţi rup un picior? – Mami, ai băut ceva? – Doar apă plată cu lămâie! – Şi dacă nici nu eşti născută la şapte luni şi nici nu te-ai pilit de ce te-ai ridicat? – Dar, tu de ce te-ai ridicat, dragule? – Da’ ce, tu nu ştii că sunt născut la şapte luni? – Poţi să-mi spui cam ce are sula cu prefectura? – De ce vorbeşti urât, nu-i stilul tău? Nu înţeleg de ce eşti supărată! – Pentru că preferam să-mi spui în alt context că m-ai înşelat. – Sigur n-ai băuit nimic? Cum să te înşel? – Atunci de ce te-ai ridicat iubire în picioare, când a întrebat orchestra cine şi-a înşelat nevasta? – Eu? M-am ridicat numai la aprilie şi la cine s-a născut la şaste luni! N-am înţeles de ce te-ai ridicat tu că doar eşti născută la nouă luni! Dar, ai văzut ce special este soţul tău? Din atâta popor sunt singurul născut la şapte luni şi m-au aplaudat toţi! Dar şi pe tine… Ciudat… Vine mirasa şi ne ia la rost: Măi zdruncinaţilor! Mă aşteptam la oricare de aici dar, nu la voi! Jumătate din nuntaşi trebuiau să fie în picioare! Dar, voi? Amicul de la masă cu care soţul meu dezbătuse intens toata seara politică internaţională explică zâmbind: – Lasă-l dragă, că a dansat pe muzica proprie pe care o ştie din tabără, de când era pionier. Este născut la şapte luni! Mireasa, fără să priceapă speţa, pleacă la altă masă zicând peste umăr: sunteţi sonaţi cu toţii! Altădată nu vă mai pun băutura pe masă! Ţăcăniţilor!

0.000000 0.000000

--------------------------------------------------------------------------------

About this entry

You’re currently reading “CINE ŞI-A ÎNŞELAT NEVASTA, HAI SUS, HAI SUS, HAI SUS!,” an entry on DoinaPopescu's Blog

DOMNUL GEORGESCU ŞI CUTREMURUL

-Irina, avocatul Georgescu a fost unchiul meu. Povestea morţii lui, de-a râsu-plânsu’, este cunoscută în familie, dar a rămas tabu. In fond,  Georgescu era telectualul familiei, mândria mătuşilor şi evident, nu putem să-i aburim onoarea. S-a bârfit la priveghi, şi-au dat coate babele când înfăşurau sarmalele, s-au mai răscolit picanterii mai vechi dar, bulendrele s-au spălat în familie iar în ochii lumii s-au conservat aparenţele! Nucu, cel mai bun băiat!
-Zău, Nucu îl chema? Eu l-am ştiut doar de domnul Georgescu!
-Ei, aş! Îl chema Niţă dar, Nucu dădea bine la femei! Nucu avea în mintea lui o rezonanţă mai virilă! Un tip inteligent şi talentat, pe jumătate ratat datorită complexelor. A suferit toată viaţa datorită cheliei şi staturii. Purta numai pantofi de comandă cu tocuri de opt centimetri şi abia scotea un metru şaizeci! Imaginează-ţi că la cutremurul din 1977 a strigat :cutremuuur!- şi în loc să-şi salveze copii, a preferat să-şi caute fesul.
-Adică, cum?
-Uite, aşa! Ziua umbla la costum şi pălărie, noaptea asorta la pijama un fes gri cu dungi galbene, oricât ar fi fost de cald fiindcă, nu suporta să-şi expună chelia. De altfel, avea doi metri de pălării! Înainte de cutremur cu câteva minute a făcut duş şi a testat o nouă şi miraculoasă soluţie de creştere a părului. Fiind dat cu zama aia pe cap, îşi lăsase fesul pe te miri unde. A riscat să cadă casa pe el, decât să-i vadă vecinii chelia. După cutremur, când l-au tachinat cumnaţii că era gata să crape de dragul fesului, a bravat că a făcut casa cu mâna lui, ca să reziste la un cutremur de 9 grade pe scara Richter şi a vrut să-şi demonstreze încrederea în soliditatea casei.
-Mare figură Nucu ăsta!
-Ei, Irina, de câte ori mă uit pe gaura cheii în viaţa cuiva, nu mai simt nevoia să merg la cinema! Nucu ăsta oricum era cam într-o dungă! La prima vedere părea întreg la cap şi nu-ţi dădea de bănuit! Poate ai fost gros îmbrăcată şi n-ai avut ocazia dar, dacă te întindeai mai mult la vorbă cu el şi purtai mâneci scurte, te studia bine şi din senin îţi spunea:
-Drăguţă, ai nişte vene excelente! Când ţi-ai luat sânge ultima dată?
-Cetăţeanul era oleacă vampir?
-Nu, dar, până să devină avocat a lucrat vreo patru ani ca asistent la un laborator de analize medicale!
-Aha! Băiatul era defectat de meserie!
-Eram puşti şi-i fac o vizită anunţată la laborator. Zice: hai salut, vezi că ţi-am oprit un ness şi un sifilis cu patru cruci!
-Zic: nene, mersi de ness dar, cu sifilisul găseşte-ţi pe altul!
-Se uită la mine pe deasupra ochelarilor: sifilisu’ este pe lamă la microscop! L-am recoltat de la o paraşută culeasă cu duba de pe centură! A trebuit să trag sânge de la tot inspectoratu’ judeţean de miliţie, că au ţinut-o toată noaptea în arest şi s-au lăcomit toţi la chilipir! Hai, studiază bine lama, ca să nu rămâi prost!
-A, şi de atunci te-ai deşteptat!
-Nu! Doar că am început să port scufiţă!
-Mă scuteşti de amănunte? Mai povesteşte de jupânu’ că am început să îndrăgesc personajul!
-Adică fac tumbe ca să te vrăjesc - tânăr, viu şi frumos - şi tu îndrăgeşti personajul decedat! Bravo! Hai să-ţi mai zic de-o ţicneală de-a lui: dacă intra într-o încăpere, bătea delicat în uşă.
-Normal, băiat educat doar era avocat, nu un linge blide!
-Da, fato, da’ bătrânul bătea la uşă şi când ieşea din încăpere!
-Mişto! Adică era atât de distrat, încât nu mai ştia dacă intră sau iese?
-Noooo! Era prudent! Se temea că dacă stă unu’ de prost sau de şmecher în spatele uşii şi îi dă cu uşa în cap o să fie dat în judecată!
-Pe ăsta se vede treaba că l-au defectat toate meseriile câte un pic!
-Mda! Cred că Nucu lua meseria prea în serios! Se pare că a avut un accident de muncă în final!
-Nu te-ai lămurit dom’le că a mierlit-o la curve?
-Nerecunoscătoare mică! Poate era acolo ca să strângă probe pentru procesul tău!
-Defilezi prin lobodă, băieţel! Îmi mai eşti dator cu o poveste...

--------------------------------------------------------------------------------

About this entry

You’re currently reading “DOMNUL GEORGESCU ŞI CUTREMURUL(II),” an entry on DoinaPopescu's Blog

ÎNTRE EUROPA LIBERĂ ŞI COLUMNA LUI TRAIAN

O cetate antică, unică în lume prin lungimea ei -2 mile- este scufundată în lungul litoralului în dreptul Mangaliei. Suma necesară proiectului de investigare şi introducere în circuitul turistic prin realizarea unui muzeu subacvatic, respectiv plasarea unor pereţi de sticlă paraleli cu străzile pavate ale cetăţii scufundate ar costa 180.000 de euro. Un proiect de muzeu subacvatic mai este în derulare în Egipt şi altul în China. Beneficiile economice aduse de un astfel de proiect le puteţi calcula şi dumneavoastră.


Alţi 200000 de euro ar fi necesari pentru digitalizarea şi aducerea arhivei EUROPA LIBERĂ în ţară, pentru a fi pusă gratuit în circuitul public. Cronică a durerii şi suferinţei poporului român, această arhivă are o valoare istorică comparabilă cu atât de cunoscuta COLUMNĂ A LUI TRAIAN. Dacă simţiţi româneşte şi puteţi sacrifica 2 euro – echivalentul unui pachet de ţigări - puteţi dona accesând site-ul http://100000romani.ro Este nevoie de 100000 de români pentru un gest necesar de a reda acestei naţii pagini şi înregistrări de istorie adevărată. De falsuri şi contrafaceri suntem sătui! Ca să nu se repete, istoria nu trebuie uitată!
Şi pentru că Sarmisegetuza este înscrisă în ADN-ul fiecăruia dintre noi intră pe link-ul din BLOGROLL şi semnează petiţia adresată preşedintelui României pentru salvarea SARMIZEGETUSEI. Suma necesară punerii în valoare a acestui sit istoric valoros ar necesita o sumă minimă de 1000000 de euro. Un milion de euro pe timp de CRIZĂ? Unde să-i găseşti? Banii pentru cultură sunt greu de găsit şi în vremuri normale!
Cultură? Chiar am zis cultură?
De fapt, vestea bună este că pentru cultură chiar sunt 47 de milioane de euro numai la sectorul şase Bucureşti! Douăzeci de milioane de euro alocaţi de Consiliul Local şi 27 de la U.E. Dar, vestea proastă este că morcovii sunt raşi! A, nu! Asta era dintr-un banc vechi despre meniul călugăriţelor! Reiau… Vestea proastă este că cele 47 de milioane de euro se duc la cultură de gazon şi flori… , chipurile peisagistică! Vi se pare cam gogonată? Să fiţi sănătoşi! Dacă nu credeţi că la sectorul şase se toacă 47!!!!! de milioane de euriţoi pe iarbă şi floricele, poftiţi şi număraţi firele de gazon! Dacă vă dă cu virgulă mai număraţi o dată! N-o să vă iasă! A treia oară adăugaţi şi petalele de la flori şi frunzuliţele… Dacă nu merge nici aşa, luaţi nişte specialişti de la secţiile de votare. Lor le iese la numărătoare întotdeauna exact cât este nevoie! Să număraţi bine!

Cazul MAILAT şi fenomenul TOM & JERRY

Am să pun astăzi sub lupă Tom şi Jerry, desenul animat născut în State, care a înconjurat planeta şi care a fascinat atâtea generaţii! Popularitatea lor a concurat puternic fără îndoială atâtea glorii cinematografice. Fanii lor au între câteva luni şi o sută de ani şi sunt distribuiţi dens şi proporţional pe toate continentele!
Probabil că în curând, savanţii englezi ne vor comunica dacă Michael Jackson a ajuns la stele mai mult sau mai puţin celebru decât Tom şi Jerry.

Brigite Bardot!  Ingenuă, strălucitoare, răpitoare! Câte generaţii au dormit cu poza ei sub pernă? Cât şi-au rupt părinţii noştri hainele la rând la casele de bilete pentru un film cu diva blondă?

Ce înseamnă pentru generaţiile de astăzi Brigite Bardot? O babă înconjurată de pisici şi de câini vagabonzi!

Cine a fost Rock Hudson? Gigantul, Frumosul Planetei, iubit deopotrivă şi de mame şi de fetiţe şi de bunici. Cum a rămas în istoria cinematografică? Ca un băiat bine care a făcut SIDA.

Ce inseamnă pentru adolescenţii de astăzi? Un tip cu freza demodată.

Să vorbim de frumosul Alain Delon? Sigur, pentru mine este un reper cât Turnul Eifel. Zorro, Laleaua Neagră, detectiv sau infractorm pirat, mafiot a fost fermecător. Un mare artist, un frumos cu o voce splendidă. Teribil în film, copleşitor cântând Natalie, îl voi iubi mereu. Dar pentru copii mei? Cine este Alain Delon? Evident, doar un alt tip cu freza demodată!

Şi atunci cine sunt Tom şi Jerry?

Cum cine? Eroii formidabili cu care am crescut şi eu şi copii mei şi care ne ţin şi astăzi ca şi atunci cu sufletul la gură. Nemaipomeniţii, inegalabilii…

Dar, simpatia tuturor se revarsă copleşitor şi unanim peste simpaticul Jerry. O haiducie latentă din sufletul nostru sau sensibilitatea noastră pentru cel mai mic şi mai oropsit ori sadismul lui faţă de Tom îl dau de departe ca cel mai popular şi mai iubit. Cu cât i-o coace mai tare lui Tom, cu atât este mai iubit şi mai aplaudat.

Tom? Veşnicul pierdant, detestat de toată lumea dar, la fel de notoriu, ţinut sub reflectoare de ciocanele în cap pe care le încasează de la drăcosul Jerry.

Eu, am dispute cu fetele mele pe freza actorilor şi rămân la Cary Grant , Garry Cooper, sir Roger Moore, Alain Delon şi Rock Hudson stârnindu-le uimiri şi replici de genul: Ce gusturi poţi să ai şi tu mamă?! Numai prăfuiţi şi roşi de molii!

Ei bine, nici aici nu mă potrivesc cu restul lumii! Din partea mea, toată simpatia se îndreaptă hotărât spre Tom. Pentru mine el este paznicul de drept al casei în timp ce micul cotropitor este intrusul, nepoftitul, micul ticălos care ascunde un mare malefic. Punctul meu de vedere raţional şi constant este esîmbrăţişat de toată lumea dacă Jerry are nesăbuinţa să coboare din televizor şi să intre în casele oamenilor. Atunci, toată lumea dă fuga la prăvălie să cumpere capcane, otrăvuri sofisticate şi balada s-a terminat. Goana după şoricel devine epopee iar Tom îşi reintră în drepturi ca salvator şi paznic al casei.

Ani de zile am fost arătaţi cu degetul de tot felul de comisari europeni pentru că romii, mă rog, Mădălin Voicu zice că nu există romi şi corect ar fi ţigani, în sfârşit, aceşti cetăţeni n-ar avea destule drepturi în România.

Ei bine, băieţii ăştia cu palate cu multe turnuleţe şi cu ghiulul cât nuca şi care se deplasează să-şi ia ajutorul social cu Mercedes ultimul tip, supăraţi că politicienii furaseră grosul şi nu prea mai aveau ce ciordi în ţărişoara asta strâmtă au plecat cu liota de puradei în Europa largă. Şi după toate nenorocile pe care le-au exportat cu ei, pentru că trebuia să iasă unul ca păduchele în frunte, s-a remarcat detaşat Mailat!

Cum ce legătură este între Tom şi Jerry şi Mailat?

Păi, după ce le-a intrat şoricelul în frigider, domnii europenii, fanii romilor (sau ţiganilor?- domnu’ Mădălin Voicu, cum a rămas?) nu s-au mulţumit să-şi ia o banală capcană de la mall. Au trecut la legi antirasiale şi echipe de tip Klu-Klux-Klan să patruleze pe străzi.

Morala: o fi simpatic Jerry dar, să stea dracului pe micul ecran că de Tom poate scapă dar, de foştii fani superficiali, nu!

Şi pentru voi, romii de la Roma, doar o frază: Căutaţi bine aurul prăduit de Traian din Dacia, priviţi-l cu emoţie ca pe un artefact istoric de mare valoare dar, să nu vă trecă prin cap să-l furaţi ca să-l aduceţi acasă, că poate ajungeţi iar în temniţele Romei după două mii de ani!